Participarea salariaților la profit – un mecanism care dezavantajeaza micii contribuabili si salariatii acestora
- Mihaela Arsene
- 25 iun.
- 2 min de citit
Legea privind participarea angajaților la profit, aflată în prezent în procedura de promulgare, este prezentată ca o măsură de modernizare a relațiilor de muncă și de stimulare a implicării salariaților în performanța economică a societăților. Cu toate acestea, modul în care este relaborată conduce, în practică, la un tratament inechitabil pentru pentru micii contribuabili.

Concret, legea permite repartizarea către angajați a unei cote de până la 15% din profitul brut al exercițiului precedent, cu tratament fiscal preferențial pentru sumele acordate (impozit 10%, fară a se datora CAS si CASS). Pentru acordarea acestui beneficiu trebuie îndeplinite însă mai multe condiții: angajatorul trebuie să fie plătitor de impozit pe profit și să nu înregistreze obligații fiscale restante, iar salariații beneficiari trebuie să aibă o vechime de minimum un an și să nu fi avut calitatea de asociat sau administrator al societății în ultimii cinci ani. Totodată, legea prevede în mod expres că profitul brut se stabilește pe baza situațiilor financiare anuale auditate.
În forma actuală, beneficiul este accesibil în principal societăților de dimensiuni mari, din două motive esențiale:
Regimul fiscal aplicabil. Textul legii se adresează exclusiv contribuabililor plătitori de impozit pe profit, microîntreprinderile fiind excluse de la aplicarea facilității, deși acestea reprezintă o parte semnificativă a mediului de afaceri din România.
Condiționarea de existența unui audit financiar. Cerința ca profitul să rezulte din situații financiare auditate favorizează societățile care sunt deja supuse auditului statutar. Pentru întreprinderile mici, care nu au obligația legală de audit, efectuarea unui audit voluntar presupune costuri suplimentare considerabile, ce pot depăși beneficiul economic al facilității.
Din perspectiva principiilor fundamentale ale fiscalității, orice reglementare ar trebui să respecte egalitatea în fața legii, echitatea fiscală și aplicarea unitară a impozitelor. Contribuabili aflați în situații economice comparabile ar trebui să poată beneficia de același tratament fiscal, în măsura în care urmăresc același scop economic.
În plus, legea poate genera un avantaj competitiv pentru societățile mari în atragerea și retenția personalului calificat, acestea având posibilitatea de a acorda bonusuri cu un regim fiscal favorabil. În schimb, întreprinderile mici fie nu pot accesa mecanismul, fie sunt obligate să suporte costuri fixe disproporționate pentru a îndeplini condițiile impuse de lege.
Din această perspectivă, se poate spune că inițiativa pare mai curând calibrată pentru anumiti actori economici cu structură solidă și număr mare de salariați, decât pentru întreg mediul de afaceri.




Comentarii